Diferențialul Torsen este considerat cea mai complexă variantă mecanică de diferențial cu alunecare limitată (LSD). Termenul Torsen provine de la xpresia Torque-Sensing – sensibil la cuplu.

Sistemul Torsen este mai complex și deci mai costisitor decât un diferențial LSD clasic, din această cauză fiind mai puțin răspândit în lumea auto și folosit în general de modele 4×4 premium precum sunt cei de la Audi, sau de modele sportive.

Avantajul diferențialului Torsen este faptul că angrenajele complexe pinion melcat-roată melcată permit transmiterea mai rapidă a cuplului la roata sau puntea de care are nevoie de acesta.

Dezavantajul este utilizarea unui raport de multiplicare al cuplului (de obicei 1:4 sau 1:5, ceea ce înseamnă că 10 Nm transmiși roții fără aderență înseamnă 40 sau 50 transmiși celei cu aderență), care limitează performanțele Torsen pe mașinile dedicate off-road. Astfel, dacă o roată rămâne suspendată și are aderență zero, sistemul va avea limitări în transmiterea cuplului pe roata opusă, cu aderență. 

Diferențialul Torsen poate fi amplasat:
– pe puntea față, pe mașini cu roți motrice față sau 4×4
– pe puntea spate, pe mașini cu roți motrice spate sau 4×4
– interaxial central, pe mașini cu roți motrice spate sau 4×4

O mașină cu tracțiune integrală poate folosi unul, două sau trei diferențiale de tip Torsen.

NICIUN COMENTARIU